Petar Tomić

„Petru Tomici – ziarist între două secule, note biobibliografice”

Teodora Smolean

La un an de la trecerea în neființă a jurnalistului Petru Tomici, familia sa – fii Đorđe și Nikola Tomici și soția Nada – au hotărât să publice o valoroasă antologie în limba sârbă, intitulată „Petar Tomić. Novinar između dva veka, Biografsko-bibliografske beleške” („Petru Tomici. Ziarist între două secole, note biobibliografice”). Cartea se prezintă nu doar ca o biografie a unui jurnalist remarcabil, ci și ca o cronică a perioadelor tulburi prin care a trecut țara noastră în ultimele decenii ale secolului al XX-lea și începutul secolului XXI.

Petru Tomici (1949-2024) a fost un martor direct al schimbărilor istorice semnificative, iar volumul semnat de cei doi fii ai săi, Đorđe și Nikola și de soția sa Nada Tomici, redă amintiri și mărturii care îl conturează ca pe un om deosebit – atât în viață profesională, cât și în cea personală. Alături de cei trei membri ai familiei Tomici, autorul al textelor publicate în carte este și nepotul jurnalistului Petru Tomici, Teodor Tomici. Colegii lui Petru Tomici – Slavica Korčik Putnik, Petar Ilić, Mihal Ramač, Vojislav Lalić și Janos Kokes – și-au împărtășit amintirile.

Cartea cuprinde patru parți, iar fiecare dintre acestea prezintă laturi diferite ale personalității lui Petru Tomici, precum și diferite aspecte ale activității sale. Începând cu o introducere biografica ce explorează traseul jurnalistic al lui Petru Tomici, lucrarea urmărește evoluția sa de la începuturile în radiodifuziune și televiziune în anii ’70, în Voivodina, colaborarea sa ca ziarist la numeroase publicații și ziare, perioada în care a fost redactor responsabil al revistei pentru tineret „Tribuna tineretului” (1977-1979), până la munca sa de corespondent al agenției Tanjug și, mai târziu, la rolul său de redactor al secțiunii de politică externă în cadrul cotidianului „Dnevnik”. Așa cum remarca autorii, Tomici a fost un martor și un participant activ la transformările politice și economice majore atât în Serbia, cât și în România, iar fiecare etapă a carierei sale este contextualizată istoric, oferind cititorului o imagine completă a perioadelor prin care a trecut în ultimele decenii. Un aspect cu adevărat remarcabil al cărții este modul în care autorii îmbină relatările oficiale cu amintirile personale.

Partea a două a cărții este dedicata rememorărilor celor care l-au cunoscut îndeaproape pe Petru Tomici: soția Nada, fiii săi Đorđe și Nikola, nepotul Teodor, prieteni apropiați și colegi. Aceste mărturii oferă o viziune intimă asupra lui Petru Tomici ca om de familie, lăsând deoparte faima profesională pentru a pune în lumină trăsăturile sale ca soț, tată și prieten.

În a treia parte, accentul este pe activitatea de jurnalist a lui Tomici (sfârșitului anilor 1980 și începutul anilor 1990). În acea perioadă, Petru Tomici a fost corespondentul agenției „Tanjug” de la București. Aici, Tomici a avut un rol esențial în relatarea de la Revoluția română din decembrie 1989, fiind printre primii jurnaliști care au scris despre prăbușirea regimului Ceaușescu. Cartea cuprinde doua articole esențiale din aceasta perioadă: un interviu acordat colegului său Mihal Ramač, imediat după evenimentele din decembrie 1989 și o reflecție mai târzie a fostului său coleg Vojislav Lalić, despre Revoluția din România, care adaugă o interpretare recentă a acelor momente istorice. În plus, Tomici își aduce propria contribuție printr-un articol nepublicat despre experiențele sale de jurnalist în timpul războiului din Croația. În acel articol, el nu numai că a descris dificultățile profesionale întâmpinate în zonele de conflict, ci a și condamnat evoluțiile politice care au dus la izbucnirea războaielor din Iugoslavia.

Cartea se încheie cu o parte dedicata rezultatelor activității sale jurnalistice și cu o bibliografe a sa, detaliată. Aici, se pot observa amploarea și diversitatea activității jurnalistice a lui Petru Tomici, care a scris în două limbi – sârbo-croată și română – și a publicat articole de o mare importanță istorică, de multe ori semnate anonim sau sub pseudonim, într-un context în care jurnalismul de agenție era adesea marcat de anonimatul autorilor. La finalul cărții găsim și un sumar, publicat în română, engleză și germană. Traducerile sunt realizate de redactorul cărții Đorđe Tomici.

Petru Tomici, corespondent străin, editor, publicist, dai și soț, tată, coleg și prieten, reprezintă o figură emblematica a jurnalismului iugoslav. A profesat în domeniu exact patru decenii. Această carte este nu doar o antologie a operei sale, ci și o contribuție valoroasă la înțelegerea perioadelor istorice și sociale tumultoase din zona noastră și nu doar atât. De asemenea, prin această carte-document, familia Tomici lasă în urmă o amprenta importantă în istoria jurnalismului, ziaristul Petru Tomici fiind unul dintre ultimii mari reprezentanți ai unui jurnalism ce a fost martor și parte activa a marilor transformări ale unei lumi în schimbare rapidă.

Cartea publicata de Editura „Asociația chitariștilor din Voivodina” din Novi Sad, un volum prin care este omagiat Petru Tomici, reprezintă o lucrare deosebita care ilustrează, printr-o selecție bogată de fotografii, atât momente din activitatea sa profesionala, cât și din viața personala.

În încheiere, așa cum subliniază și unul dintre recenzenții lucrării, Dušan Reljić, citirea acestei cârti despre „drumul unui jurnalist iugoslav va fi de un real folos tinerelor generații, ajutându-le să înțeleagă cum au trăit părinții lor în ceea ce a fost, poate, cea mai dificilă perioada a existenței lor. Va oferi o mai buna înțelegere a ceea ce s-a aflat dincolo de aparențe. Celor mai în vârstă, le va reaminti de vremurile trecute și, în mod special, cine a fost și cum a trăit fiecare în acele vremuri tulburi. Generației de mijloc, care poartă astăzi greul prezentului, îi va oferi o înțelegere mai profundă a crea ce au moștenit, atât la bine, cât și la rău.”

Smolean, Teodora (2025): O privire asupra unei vieți dedicate jurnalismului și istoriei recente. „Petru Tomici – ziarist între două secule, note biobibliografice“. U: Libertatea, 22.03.2025, str. 12.